CEA VECHE...EA

Un gând, de mamă.
O poză veche!
Un dor ascuns,
Al meu...de veghe..

O lungă și ascunsă dăinuire,
În poza veche, din album...
O dulce și pierdută-a ei privire,
Adânc purtat, in nemurire, al ei blajin și surd parfum...

PENTRU LIBERTATEA NOASTRA...EL

Mergând însingurată-n ziua sfânta,
Al negrului cer, mă-nspăimântă;
Copacii-nfloriți în frig se-avântă,
Și peste noaptea cântătoare,
Printre amar și vorbe goale
Printre suspine-ncercănate
Poezii albe, neterminate.
Se las' pierdute surde raze,
Formând din pace, lungi crevase
Și-nghit cărări de lacrimi...multe!
Și răni de prunci, de dor crescânde.
Banale străzi, de lacrimi ruginite,
Sfârșesc cu ei, în vise făr' de clipe! 

ROMANUL NUMIT ROMANIA

Gândindu-mă la ceea ce au creat stramosii nostrii,mi-am dat seama ca ei au creat Bucurestiul de astazi care pentru mine, este volumul istoric in care s-a scris romanul numit Romania.
Un adevarat trecut in care au ramas inscrise secole.
APRECIERI SINCERE PENTRU TOTI CEI CE LUPTA SA SCRIE NOI CAPITOLE CE VOR CREA NOI SI NOI VOLUME...