Mergând însingurată-n ziua sfânta,
Al negrului cer, mă-nspăimântă;
Copacii-nfloriți în frig se-avântă,
Și peste noaptea cântătoare,
Printre amar și vorbe goale
Printre suspine-ncercănate
Poezii albe, neterminate.
Se las' pierdute surde raze,
Formând din pace, lungi crevase
Și-nghit cărări de lacrimi...multe!
Și răni de prunci, de dor crescânde.
Banale străzi, de lacrimi ruginite,
Sfârșesc cu ei, în vise făr' de clipe!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu