Brațele mării trimit către mantia de nisip
Întinsă dinaintea-i, valuri...
Ce tot in calea-i distrug și fac sa pară
A sfârșit!
Of! Ce ușor s-a risipit!
Chipurile desenate de copii,acum de mare,
Înghițite vor dăinui acol' in veșnicul abis.
Dar nu știați dragi călători ai timpului...
Că marea...este-al doilea cer
Ce ascunde doar himere și visuri furate
Ne-mplinite?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu