E viața-mi flacăra ce arde viu!
Voința de a arăta că-n lăuntru-mi nu-i pustiu,
Mă tine sus pe piedestal,
Și-n urma las...un gust amar.
Tot zâmbind si-ncet pierind,
Eu vă las să credeți cu tărie
Că totu-i doar o poezie,
Așternută de un om nebun,pe-o galbenă hârtie.
Citiți voi oameni buni prin ale mel' destăinuiri?
Sau doar privind printre cuvinte?
Ca dor strigat,de mine voi să v-aduceți aminte.
Pieirea sufletului,puțin cate puțin..și-a atins țelul
Pe mine-n lumea plutitoare m-a trimis
Și acum voi descifrați mesjul cu care de mult,
Tot incerc eu,
La suflet să v-ating,voi suflete pline de ură...
Ce stingeți atâta căldura!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu